Voi ati realizat vreodata ca singura noastra problema reala este timpul? Si nu timpul prezent, mai degraba trecutul si viitorul ne provoaca adevarate spasme, bube si alergii.
Cine mai are puterea sa traiasca in prezent , in conditiile in care suntem hartuiti de un trecut de care tragem cu dintii si ingrijorati pentru un viitor intr-adevar, probabil, dar parca.. usor improbabil! :)
Am uitat sa ne bucuram de clipa prezenta.Acest lucru este cu atat mai natural, cu cat, de mici suntem invatati sa ratam timpul prezent.
Si uite asa, ajungem oameni gata maturi, intr-un punct in care realizam ca sufletul nostru priveste de cele mai multe ori spre trecut, iar mintea spre viitor...
Unde o sta ascunsa solutia? Si oare cat timp ne-ar lua sa o vedem si apoi sa o invatam, daca prin reducere la absurd, ne-ar lovi intamplator intr-o zi? :)
